•„Narcisa: iubiri nelegiuite” este bazată pe o idee care vă aparţine. Aţi mai acordat vreodată know-how-uri în materie de telenovele şi în altă ţară decât cea natală (Argentina) şi România?

Din 2001, când am înfiinţat casa de producţie CTV Contenidos, am dezvoltat formate de ficţiune care s-au vândut între timp şi în alte ţări. Momentan avem proiecte în desfăşurare în Spania şi vrem să intrăm şi pe piaţa din Italia. Îmi doresc mult să fiu identificat şi ca producător de formate, nu numai ca actor.

• Treceţi drept un latin-lover, un sex-simbol argentinian, şi acesta nu este un lucru rău. Primul nume care îmi vine în minte dacă ar fi să mai adaug un bărbat matur în această categorie ar fi Julio Iglesias. Chiar aşa: care ar fi scorul între dumneavoastră şi Iglesias?

(Râde) Julio Igelsias e un maestru în arta seducţiei. Pe lângă el, eu sunt doar un învăţăcel! Psihanalista mea mi-a spus că mi-am ales profesia de actor dat fiind că sunt mijlociul din cei trei fraţi, tocmai pentru a atrage atenţia asupra mea. Dar în subconştientul meu nu mă simt un Don Juan, nu merg pe stradă cu gândul să cuceresc. Desigur, îmi place să fiu plăcut de persoanele din jurul meu. Ca actor de televi­ziune sau de cinema nu ai posibilitatea să fii aproape de oameni decât prin intermediul ecranului mic sau mare. Îmi plac rolurile romantice pentru că îmi oferă astfel şansa să transmit din dragostea şi afecţiunea mea publi­cului. Filmul lui Woody Allen „Trandafirul Roşu din Cairo” e un bun exemplu în acest sens.

• Cât de dificil este să joci scenele de dragoste într-o telenovelă. Ştim că actorii sunt profesionişti, dar… v-a inhibat vreodată vreo parteneră?

Desi­gur, au existat momente dificile la începutul carierei, când trebuia să joc alături de actriţe cunoscute. Nu eram un nume pe atunci şi trebuia să mă comport ca şi cum aş fi fost la acelaşi nivel cu ele, cu toate că eram timid şi nu prea ştiam cum să reacţionez. M-a ajutat însă ceea ce eu numesc „forţa străzii”. Când eram copil ieşeam la plimbare cu bicicleta prin cartier cu gândul că fetele îşi vor întoarce capul după mine şi în felul asta le voi cuceri. În timpul filmărilor, îmi aminteam de energia acelui copil şi reuşeam astfel să trec uşor peste scenele delicate.

• Aţi făcut şi câteva personaje negative...

Varie­ta­tea rolurilor e esenţială pentru actor. Eu am avut şansa să dau viaţă mai multor personaje, negative, foarte pu­ter­nice. Cea mai mare provocare a fost însă să creez un rău atractiv...

• De-a lungul anilor, telenovele au generat dis­cuţii aprinse pro şi contra. Care sunt argumentele dumneavoastră pro telenovelă?

Atunci când un gen se impune mondial şi este văzut de milioane şi milioane de oameni în lumea întreagă generează antipatii, invidie, comentarii. E uşor să critici atunci când nu te indentifici cu ceea ce spui. E cu atât mai uşor să critici sub ano­nimat. Desigur, sunt telenovele bune şi rele... Acum, în epoca modernă, avem cu toţii telefoane, internet, laptopuri, dar cu toate astea ne dăm seama că suntem singuri şi că avem nevoie de atingerea un prieten, de o persoană apropiată care să ne privească în ochi. Atunci când această persoană lipseşte, telenovele vin să umple acest gol. În plus, s-au şters graniţele între categoriile de actori care existau înainte – actori de cinema, televiziune sau teatru – demonstrând faptul că telenovela nu este un gen inferior.

• Valeriu Lazarov a fost o persoană importantă în cariera dumneavoastră…

Valeriu a fost un titan al televiziunii, un maestru. Pasiunea lui pentru profesie era imensă, trăia pentru munca pe care şi-a ales-o. De multe ori mă gândesc ce ar face el în anumite situaţii, ce soluţii ar găsi. Ceva din el simt că mă însoţeşte şi în ziua de azi, dat fiind că ne-am cunoscut foarte bine şi am fost prieteni. Nu spun asta din dorinţa de a trăi din amintiri, ci dimpotrivă, din dorinţa de a merge mai departe…

• Ca actor, cum vă construiţi rolurile, intuitiv sau raţional?

E un echilibru între cele două, un amestec între raţional şi intuitiv.  Atunci când aleg un rol, vocea interioară mă ajută în alegerea poveştii, a personajului. Dar intuiţia e de multe ori înşelătoare, aşa că e important să o trec prin filtrul raţiunii. Desigur, asta nu trebuie să reiasă în jocul actoricesc...

• Care este cel mai frumos compliment pe care l-aţi primit?

Greu de spus. După terminarea liceului, am studiat aproape doi ani Medicina, însă, Slavă Domnului!, am abandonat-o ca să-mi urmez pasiunea. Oamenii mă felicită pentru treaba bună pe care o fac ca actor, pe Twitter primesc o grămadă de mesaje... Mă simt fericit, norocos şi iubit. Presupun că psihanalista mea e mulţumită acum, de vreme ce mi-am satisfăcut nevoia de atenţie